Daniel Oltean: „Începe să faci și vei descoperi că lucrurile se leagă de la sine și că poți învăța pe parcurs”

Daniel Oltean e un tânăr care a renunțat la fotbal și a descoperit pasiunea pentru proiectare și design. Antreprenor, voluntar de profesie, Daniel își dorește să readucă la viață o linie de mocăniță din județul Bistrița-Năsăud.

Pe Daniel l-am cunoscut la un eveniment organizat de JCI Cluj. Junior Chamber International este cea mai mare organizaţie pentru tineri lideri şi antreprenori. M-am gândit că ar fi o oportunitate bună de a cunoaște oameni cu inițiativă și povești interesante.

A fost o idee inspirată, după cum vă veți convinge în cele ce urmează. Recent am văzut că Daniel a inițiat un proiect curajos și foarte interesant. Așa că l-am invitat la o poveste.

Daniel, înainte să discutăm despre proiectele tale, spune-ne cine ești și de unde vii.

Sunt Daniel Oltean, născut și crescut în Bistrița și până în clasa a 11-a am fost ferm convins că voi deveni fotbalist. Acesta fost visul meu din copilărie. Asta apropo de proiecte. Am jucat la juniori la Gloria Bistrița, iar la 18 ani am vrut să merg să joc în Liga a 3-a la Someș Gaz Beclean.

Din păcate lucrurile nu au ieșit cum mi-am dorit. Acesta a fost prima dezamăgire majoră din viața mea. Am renunțat la ideea de fotbal de performanță și, pentru o perioadă chiar mă gândeam să plec în străinătate.

„Până în clasa a 11-a am fost ferm convins că voi deveni fotbalist. Acesta fost visul meu din copilărie”.

Din fericire, au apărut în viața mea 2 lucruri care m-au îndrumat spre ceea ce sunt azi. Primul a fost un profesor de tehnologie care a observat că am înclinații tehnice (pe care nici nu știam că le am) și mi-a acordat mai multă atenție, ajutându-mă să mă dezvolt în această direcție.

Al doilea a fost un soft de modelare 3D care se numește Solid Works. În liceu am avut ocazia să lucrez puțin în acest program și eram fascinat de felul în care poți crea în el forme și structuri. Am căutat o specializare care să-mi ofere șansa de a le combina pe cele două.

„Am făcut tranziția de la fotbal la inginerie datorită unui profesor bun și a unui program de modelare 3D”.

Așa că, după ce am luat examenul de Bacalaureat am intrat la Politehnică în Bistrița la specializarea Construcții de mașini, design industrial. Practic am făcut tranziția de la fotbal la inginerie datorită unui profesor bun și a unui program de modelare 3D.

Ai renunțat în totalitate la fotbal?

S-a întâmplat să cunosc cu un tip care făcea parte dintr-o echipă de fotbal de sală. I-a plăcut de mine și m-a chemat în echipa sa. Așa se face că am ajuns să joc în Liga 1 de fotbal de sală în CFF Clujeana – singura echipă semi-profesionistă din campionat. A fost o perioadă de 2 ani de zile în care am făcut asta, cu deplasări și cu tot ce presupune un campionat.

Cum a fost perioada studenției în Cluj?

Inițial Clujul a fost pentru mine un șoc. Apoi m-am adaptat și a ajuns să-mi placă așa de mult încât n-am mai plecat. Mi-a plăcut și facultatea pentru că îmi oferea șansa să învăț ceea ce-mi place. Acolo am descoperit că sunt atras atât de partea tehnică, cât și de design interior.

„Spre finalul facultății am început să fac și voluntariat în JCI și AIESEC Cluj, ceea a contribuit decisiv la calea pe care am ales-o mai departe”.

Vedeam partea funcțională și tehnică, dar și cea de design și încercam să le combin. Spre finalul facultății am început să fac și voluntariat în JCI și AIESEC Cluj, ceea a contribuit decisiv la calea pe care am ales-o mai departe. Până să ajung antreprenor, însă, am trecut și prin televiziune.

De la fotbal la proiectare și apoi la televiziune? Cum s-a întâmplat?

A fost neașteptat până și pentru mine. Schimbarea a fost cauzată de o nouă dezamăgire. După terminarea facultății nu am reușit să-mi găsesc de lucru în domeniul proiectării cu toate că am trimis sute de CV-uri. Perspectiva de a mă întoarce în Bistrița nu mă atrăgea deloc așa că a trebuit să mă adaptez.

„Eu am văzut inițial acest job ca unul provizoriu. Dar, mi-a plăcut atât de mult, încât am lucrat în televiziune 3 ani și jumătate”.

În perioada aceea televiziunea NCN (care ulterior a devenit LookTv) făcea angajări pentru a deschide un sediu în Cluj. Aveau nevoie de oameni, inclusiv pe partea tehnică. Uite așa m-am angajat la NCN ca operator playout. Practic eram un asistent de regizor care pregătea materialele filmate pe teren pentru a fi difuzate.

Eu am văzut inițial acest job ca unul provizoriu. Dar, mi-a plăcut atât de mult, încât am lucrat acolo 3 ani și jumătate. Am văzut ce înseamnă să lucrezi în televiziune, cum colaborezi cu presa, ce înseamnă să dai o emisiune în direct. A fost o experiență incredibilă pentru mine.

Cum ai făcut schimbarea de la asistent regizor la antreprenor?

Printr-o prietenă am făcut cunoștință cu câțiva tineri din JCI Cluj. Mi-a plăcut de ei așa că am decis să fac și eu parte din organizație. Eu întotdeauna mi-am dorit să am o firmă în domeniul proiectării. Așa că JCI mi s-a părut locul perfect pentru mine.

„Într-o zi de vineri am spus stop poziției de angajat și de luni am început în atelier. Ai mei ziceau că sunt nebun să las un loc de muncă bine plătit pentru a începe o afacere proprie”.

Acolo l-am cunoscut pe Florin Șomodi care făcea mentorat pe partea business. El m-a îndrumat spre ceea ce fac astăzi. Nu aveam însă deloc experiență practică în domeniu, așa că am decis să mă angajez ca proiectant ca un pas premergător visului meu de a fi antreprenor. M-am angajat la o firmă de proiectare din Bonțida la care am lucrat 2 ani de zile.

În cei 2 ani am învățat niște procese și am dobândit aptitudini practice legate de proiectare. Între timp am deschis o firmă, am obținut o finanțare guvernamentală și am închiriat un atelier. După 2 ani am făcut pasul spre antreprenoriat.

Și așa s-a născut Craft Zone…

Exact, așa s-a născut Craft Zone. Într-o zi de vineri am spus stop poziției de angajat și de luni am început în atelier. A fost un drum lung care m-a condus spre ceea ce fac astăzi. Ai mei ziceau că sunt nebun să las un loc de muncă bine plătit pentru a începe o afacere proprie. Că e riscant. Și aveau oarecum dreptate.

Mi-a fost foarte greu la început, pentru că nu aveam deloc experiență de antreprenor. Totuși, în luna mai se vor împlini 3 ani de când fac numai asta. Principalele servicii oferite de Craftzone sunt gravura laser și sculptura în lemn.

„La final de zi sunt un om împlinit, deoarece fac ceea ce-mi place și mă bucur de munca mea”.

Folosesc tehnologie de ultimă oră care îmi permite să creez o multitudine de modele şi tipare creative, fie că e vorba de obiecte create de la 0 sau obiecte personalizate după imaginația clientului. Mie îmi place să spun că la Craft Zone tehnologia este pusă în slujba creativităţii.

În 3 ani am învățat multe, am cunoscut oameni interesanți din domeniu care m-au ajutat să devin mai bun. Am descoperit o nouă lume cu oameni care vor să schimbe lucrurile în bine, să iasă din mediul clasic de angajat, din mentalitatea omului care se plânge de tot, dar nu face nimic pentru a schimba lucrurile. La final de zi sunt un om împlinit deoarece fac ceea ce-mi place și mă bucur de munca mea.

Cum ai ajuns să te implici în Asociația Mocănița Transilvaniei?

Prin intermediul prietenului meu Cristi, fost coleg la LookTv, am aflat de o linie de mocăniță din județul Bistrița-Năsăud. Parțial funcțională, această era concesionată de o firmă care nu a lăsat-o să se deterioreze de-a lungul anilor.

Aveam de ales să o lăsăm să moară sau să facem ceva pentru a o readuce la viață. Am ales a doua variantă. ÎN 2015 am înființat asociația, iar anul trecut au preluat drepturile de administrare. Am început cu acțiuni de întreținere și curățare a căii ferate și măsurători cadastrale.

„Acțiunea e foarte importantă. Decât să stai să te întrebi cum ar fi dacă, începe să faci și vei descoperi că lucrurile se leagă de la sine și că poți învăța pe parcurs”.

În acest moment vrem să construim un depou în care să păstrăm echipamentul, iar, între timp, pregătim documentația necesară pentru a accesa fonduri europene. Noi am inițiat acest proiect din entuziasm și ne-am dat seama pe parcurs că lucrurile sunt mult mai complicate decât ne-am imaginat și că nu eram suficient de pregătiți pentru așa ceva.

Dar învățăm pe parcurs și suntem deciși să facem lucrurile bine. Aceasta e o altă lecție pe care am învățat-o la JCI. Acțiunea e foarte importantă. Decât să stai să te întrebi cum ar fi dacă, începe să faci și vei descoperi că lucrurile se leagă de la sine și că poți învăța pe parcurs.

Scopul nostru e să restaurăm un traseu de 35 km pentru turism și gările de pe acel traseu și să le păstrăm cât mai autentice. Pe lângă acestea mai este o locomotivă și 2 vagoane. Traseul trece printr-o zonă naturală superbă cu zone de vegetație și păduri pline de animale sălbatice. Ne dorim să intervenim cât mai puțin în habitatul lor.

Vrem să mergem cu mocănița prin zona respectivă în cel mult 10 ani. De la începutul proiectului ni s-au alăturat însă oameni faini și acest lucru ne dă încredere să mergem mai departe.

Dacă vrea cineva să ne ajute, o poate face participând la acțiunile de întreținere și curățare pe linie sau să se alăture acestui proiect pe partea de organizare. Noi suntem conștienți că e un proiect mare și complex, de aceea suntem deschiși să primim oameni noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here