În articolul de astăzi vă propun să facem cunoștință cu Mimo Poetul – cel mai cunoscut mim din Cluj-Napoca și Clovnul Copăcel – cel mai năzdrăvan clovn din Parcul Central. Dacă locuiești în Cluj și îți place să te plimbi prin parc, sunt șanse mari să fi întâlnit unul din cei doi năzdrăvani, dăruind zâmbete și bună dispoziție celor din jur.
Puțini știu însă cine se află în spatele celor două personaje, cum și de unde au apărut ele în peisajul clujean. Despre Mimo Poetul și Clovnul Copăcel, dar mai ales despre propria poveste de viață, am discutat cu Tavi Caldarari – artistul care dă viață celor două personaje.
„Salut, numele meu este Octavian Caldarari, dar mi se spune Tavi – un diminutiv care mi-a devenit drag în ultimii ani și care îmi era antipatic în copilărie când preferam să mi se spună Octav pentru că suna dur și puternic”.
Râdem amândoi și glumim pe seama faptului că atunci când suntem copii, ne dorim foarte mult să ne facem mari, iar odată deveniți adulți, privim cu nostalgie spre anii copilăriei. Schimbăm câteva replici, apoi îl rog să-mi povestească despre copilăria sa.
„Mama s-a recăsătorit de mai multe ori. Iar eu am fost mereu clandestinul familiei”.
Clandestinul familiei
„M-am născut în Republica Moldova, începe el cu un oftat, într-un sat din apropierea orașului Soroca și mereu am fost clandestinul familiei. Mama mea a fost destul de „harnică” și s-a recăsătorit de mai multe ori, iar eu am fost purtat rând pe rând prin diferite locuri, nevoit să locuiesc de obicei cu oameni care nu mă prea aveau la inimă”.
„Din primii 5 ani din viață am memorii foarte vagi. Îmi amintesc de casa străbunicilor mei, de ușa lor mare și albastră care se deschidea cu o clanță veche. Îmi amintesc că ai mei se certau mai mereu și de faptul că eu eram considerat de obicei vinovat pentru lucrurile proaste care se întâmplau în familie”.
„Când aveam 4 ani, mama s-a recăsătorit pentru a treia oară cu un irakian ce locuia în România. Atunci ne-am mutat la București unde am făcut clasele 1-5. În clasa a 5-a am făcut un lucru care mi-a schimbat radical viața. De fericit ce eram în noua mea familie, am fugit de acasă”.
„Dacă nu aș fi făcut acest lucru, probabil că aș fi fost acum musulman și m-ar fi chemat Ahmed sau Jamal. Mă cheamă însă Tavi și mă bucur că am făcut-o”. Zâmbim și remarcăm încă un clișeu confirmat – fiecare copil și-a dorit măcar o dată să fugă de acasă.
„La 12 ani am fugit de acasă. Multă lume nu mă crede, dar lucrurile astea chiar s-au întâmplat”.
12 ani și fuga de acasă
„Ei uite că eu chiar am făcut-o, continuă Tavi. Multă lume nu mă crede, dar lucrurile astea chiar s-au întâmplat. În acel week-end mama a mers în Republica Moldova să se întâlnească cu o mătușă care lucra în Italia și pe care nu o mai văzuse de câțiva ani, iar eu am fost lăsat în București cu tatăl meu vitreg de care îmi era foarte frică”.
„Timpul și maturizarea m-au ajutat să trec peste ura pe care o simțeam atunci pentru el. Acum suntem chiar prieteni. Atunci însă îmi doream mereu ca el să pățească ceva, să se chinuie pentru suferința pe care mi-a cauzat-o de-a lungul anilor”.
„În prima noapte după plecarea mamei am visat că fug de acasă, așa că a doua zi m-am trezit decis să-mi urmez planul. Am scris un mesaj de despărțire, l-am udat ca să pară că am plâns (pentru dramatism), am luat cu mine un atlas, am umplut ghiozdanul cu haine și am plecat”.
”În prima zi am ajuns în Gruiu unde m-am împrietenit cu o pisică și cu o fetiță care a vrut neapărat s-o ia acasă. I-am cedat-o și în schimb mama ei mi-a oferit 10000 lei de care mi-am luat o pâine și o napolitană. Au fost primii bani câștigați vreodată de mine”.
„Am avut un noroc imens, pentru că în toată călătoria mea am întâlnit numai oameni cumsecade ce m-au ajutat”.
„Pe atunci nu aveam deloc frică de necunoscuți și nicio rezervă de a urca cu cineva în mașină. Gândindu-mă acum retrospectiv, cred că am avut un noroc imens, pentru că în toată călătoria mea am întâlnit numai oameni cumsecade care m-au ajutat”.
„A doua zi un șofer de autobuz m-a luat la Ploiești după ce i-am spus că venisem în excursie cu clasa și că mă rătăcisem de grup. Se pare că aveam regia și actoria în mine de pe atunci, pentru că omul m-a crezut. Cu aceeași poveste am ajuns în Brașov, apoi în Predeal unde am decis să mă întorc înapoi în București.
„M-am întors acasă după 3 zile de aventuri în care am bătut la pas vreo 4 orașe, am dormit prin parcuri și am mâncat pe sărite. Pedeapsa a fost aspră. Pentru fugă de acasă am fost trimis singur la bunici în Moldova unde am locuit până la liceu”.
„Mi-ar plăcea ca într-o bună zi să reiau traseul pe care l-am făcut atunci și să-mi amintesc de toți oamenii care m-au dus cu mașina, care m-au lăsat să merg gratis cu autobuzul, cu trenul și mi-au oferit bani și mâncare. Dacă aș întâlni unul din ei i-aș întoarce gestul înzecit și i-aș mulțumi de 100 de ori”.
Studii și lecții de viață
Îl întreb cum a fost să revină în Republica Moldova, dacă s-a simțit străin și dacă i-a fost greu să se adapteze. Oftează. „Mi-a fost greu, recunoaște el, pentru că nu știam mai nimic despre Moldova și pentru că a trebuit să învăț să mă descurc singur. Aveam un avantaj însă – vorbeam româna fără accent și datorită acestui lucru am fost acceptat ca reporter-prezentator într-un proiect tv pentru tineri”.
„În liceu ajutam un prieten veterinar la tuns câini, făceam reportaje pentru o televiziune locală și scriam compuneri pentru colegi ca să mă pot întreține”.
„Eram în clasa a 7-a și mi-a plăcut foarte mult ce am făcut acolo. De aceea mi-am dorit să continui în același domeniu. Liceul l-am făcut în Câmpulung Muscel, județul Argeș. Viața de liceu a fost foarte grea pentru că a trebuit să mă întrețin. Bursa nu-mi ajungea să trăiesc, de aceea am fost nevoit să fac tot felul de lucruri pentru a mă întreține”.
„De câteva ori pe săptămână ajutam un prieten veterinar să tundă câinii. Primeam câte 20 lei pentru fiecare cățel. Am lucrat pentru un studio local pentru care făceam reportaje. Mai scriam compuneri, referate și comentarii literare pentru colegi ca să fac bani de țigări. După liceu am făcut 2 ani la Teatru și Televiziune la UBB în Cluj-Napoca”.
Mimo Poetul și Poezie pentru 1 leu
Luăm o pauză scurtă. Iau câteva notițe și încercuiesc cuvântul poezii. „Să faci bani de buzunar din poezii în liceu – ce interesant!” Așa că îi cer mai multe detalii despre asta: când a început să scrie versuri, cum le compune și de unde i-a venit ideea pentru proiectul Poezie pentru 1 leu?
„Am început să scriu poezii în clasa a 2-a datorită unei fete. De atunci port cu mine un carnețel în care scriu poezii pe care le dăruiesc”.
„Am început să scriu poezii în clasa a 2-a datorită unei fete care-mi plăcea și căreia voiam să-i atrag atenția. Și cu asta confirmăm încă un clișeu. Prima poezie pe care am scris-o a fost dăruită. Mi-a plăcut sentimentul și mi-a rămas cumva în sânge acest lucru”.
„De atunci port întotdeauna cu mine un carnețel în care scriu poezii, iar când văd un om care-mi place, încerc să compun niște versuri care să-i surprindă personalitatea sau felul în care arată, ca să-l fac să zâmbească. De aici a pornit și ideea proiectului Poezie pentru 1 leu. Am mii de poezii scrise și dăruite. Din păcate nu am păstrat copii”.
„În anul 2 de facultate am descoperit filmul „The Secret”. Am fost foarte impresionat de film și de ideea că suntem influențați atât de mult de gândurile pe care le avem. Așa că am decis să aplic și eu rețeta din film. Pe atunci eram student, nu lucram, stăteam în cămin și eram plin de datorii. Aveam nevoie de bani așa că mi-am stabilit un țel: 5000 lei în 30 zile”.
„Ideea a venit de la o bancnotă de 1 leu. Țin minte că m-am uitat la ea și mi-am zis că mi-ar trebui 5000 de bancnote de 1 leu ca să-mi ating ținta. Ce-aș putea să fac eu pentru 1 leu? Și răspunsul a fost: aș putea scrie o poezie pentru 1 leu. Dar cum să o vând? Și atunci mi-am adus aminte de rolul de mim pe care l-am interpretat la admiterea pentru liceu”.
„Noaptea respectivă nu am dormit. Mi-am creat pagina de facebook. Am făcut calcule, iar a doua zi am pornit proiectul Poezie cu 1 leu. Așa a ieșit la rampă Mimo Poetul”.
Clovnul Copăcel
„Am vrut să renunț chiar în prima zi, îmi era foarte rușine. Spre surprinderea mea, lumea reacționa pozitiv, mai ales când observa că scriu poeziile pe loc. Așa că am început să primesc bani. În prima lună am câștigat 2700 lei, bani care m-au salvat efectiv”.
„Am început să ies zilnic în oraș ca Mimo Poetul. Exersam, experimentam, scriam poezii și făceam oamenii să zâmbească. Îmi plăcea la nebunie. Am ajuns să știu care-s cele mai bune locuri și cele mai potrivite ore, cum să abordez pe cineva și cum să mă fac înțeles fără cuvinte”.
„În una din zile, în Parcul Central l-am cunoscut pe Cristian Gog care mi-a propus să fiu clovn pentru Fantasmagia. Inițial am fost reticent, după care am realizat că mă prinde rolul, că-mi permite să fac o groază de tâmpenii și că pot să fac oamenii să zâmbească și mai tare”.
„Am început să lucrez la personaj, să scriu glume, să urmăresc scheciuri, să citesc cărți de psihologie și să mă documentez. Așa s-a născut Clovnul Copăcel pe care-l știu clujenii”.
„Vreau să duc personajul Mimo Poetul mai departe. Lucrez la un volum de poezii semnat de el, iar recent m-am apucat de vlogging”.
Mimo Poetul va lansa o carte
„Vreau să duc personajul Mimo Poetul mai departe. Anul trecut am fost cu el la iUmor. Experiența de la de acolo a fost foarte interesantă. Am avut foarte mari emoții. Nu țin minte nimic ce am făcut pe scenă. A fost ca într-un vis din care m-am trezit după ce am primit 3 like-uri din partea juriului.
„De asemenea, lucrez la un volum de poezii semnat de el, iar recent m-am apucat de vlogging. Luna trecută am lansat împreună cu echipa mea unknownimagination.com – un proiect care își propune să susțină creația de conținut inedit și activitățile outdoor ieșite din tipare. Iar în viitor visăm să facem o casă de creație și un film”.
