Pe Adrian Dan Pop l-am cunoscut acum câțiva ani în cadrul unui eveniment susținut de Initiative of Change – o organizație internațională care promovează o societate liberă, sustenabilă și tolerantă pentru toată lumea. Adrian a ales calea voluntariatului pentru a-și servi comunitatea locală și internațională.
De-a lungul anilor a participat și a organizat numeroase proiecte și activități de voluntariat la nivel național și internațional, gestionând în același timp și o afacere de succes în Baia Mare. Mi s-a părut că are o poveste interesantă așa că l-am invitat să ne-o spună și nouă pe People of Transylvania.
Adrian, tu te-ai implicat în afaceri de pe băncile școlii. Povestește-ne cum s-a întâmplat acest lucru.
În 1996 părinții mei au deschis o brutărie mică. Au cumpărat un cuptor second-hand și s-au apucat de treabă în localitatea Recea din suburbia orașului Baia Mare. Eu am fost decis de mic să mă implic și să dezvolt afacerea de familie. Am mers la liceul economic și, mai apoi, la facultatea de management tocmai ca să nu fiu departe de firmă.
Tot ce învățam încercam să aplic în afacere. Eram axat pe dezvoltarea business-ului și nu aveam nicio treabă cu voluntariatul. În paralel m-am înscris în regim fără frecvență și la Academia de Studii Economice. A fost o ambiție personală. Mi-a zis la un moment dat o profesoară de la liceu că ASE-ul nu e de mine. Am decis să-i demonstrez că se înșela.
„M-am implicat de mic în afacerea familiei. Încercam să aplic în business tot ce învățam la liceul economic sau la facultate”.
Inițial a fost o ambiție, dar pe urmă chiar mi-a plăcut. Așa că în week-end mergeam în București, în timpul săptămânii eram în Baia Mare, iar în paralel încercam să promovez brutăria. Când mă întorceam din București la Baia Mare, opream în diferite orașe și făceam ofertare, încercând să găsesc noi parteneri de afacere. Cu această ocazie am bătut țara în lung și-n lat.
În 2006 am construit noua fabrică Andana Pan în Baia Mare. În prezent părinții mei se ocupă de partea de producție, iar eu sunt responsabil de promovare, vânzări, parteneriate etc.
Cum ai ajuns să faci voluntariat?
În vara lui 2009 am mers în SUA cu un program Work and Travel. Mergând de la New York spre Ocean City la începutul verii am văzut cum se construia o autostradă suspendată peste ocean. După 3 luni și jumătate autostrada era gata. Am mers pe ea cu autobuzul la drumul de întoarcere. Am fost foarte impresionat.
„Am văzut în SUA cum s-a construit în câteva luni o autostradă peste ocean. În același timp autoritățile din România n-au fost în stare să asfalteze un podeț de 2 metri peste un pârâu”.
Fix în acea perioadă era în construcție și drumul Cluj-Baia-Mare, iar la intrare în oraș era un podeț de 2 metri peste un pârâu: așa cum l-am lăsat în construcție la începutul verii, așa l-am și găsit la întoarcere. A fost un șoc pentru mine. Mi-am dat seama atunci că, făcând lucrurile astfel, nu o să ajungem niciodată din urmă țările dezvoltate. Atunci am decis că trebuie să fac ceva, că trebuie să mă implic mai mult.
Prima acțiune de voluntariat la care am participat a fost o plantare de copaci. Am reușit să mobilizez prieteni din câteva orașe, i-am cazat la mine acasă și timp de 2 zile am plantat copaci în apropierea orașului Baia Mare. Mi-a plăcut foarte mult experiența.
După aceea lucrurile s-au întâmplat cumva de la sine. Am început să mă implic în diverse parteneriate cu universitatea și să primim elevi în vizită la fabrică. Cam în aceeași perioadă am sponsorizat un eveniment caritabil organizat de Rotaract care făcea primii pași în Baia Mare. Mi-a plăcut spiritul acestui ONG așa că în scurt timp am devenit membru fondator.
Care a fost primul proiect major în care te-ai implicat?
Prin 2010 am auzit pentru prima dată de campania „Let’s do it, Estonia” și am fost impresionat cum poate un simplu om cu o idee bună să aibă un impact așa de mare. Am aflat că urma să se organizeze și „Let’s do it, Romania”, am aplicat pentru poziția de coordonator județean și am fost acceptat.
Ideea cu care am pornit activitatea în Maramureș a fost să creez o comunitate de persoane implicate și ONG-uri care să colaboreze în cadrul acestui proiect ambițios. Atunci a apărut și teamBM – o platformă de colaborare între toate ONG-urile din Baia Mare.
„Când am auzit de „Let’s do it, Romania”, am aplicat pentru poziția de coordonator județean și am fost acceptat. Anul următor am fost coordonator pe regiunea de nord-vest a țării”.
Ne-am dorit să facem o acțiune împreună, fără a urmări vreun interes, vreun scop comercial sau politic. De fapt acesta era și sloganul „Let’s do it, Romania” – cel mai mare proiect de implicare socială din România.
Scopul era să implicăm la nivel național 1% din populația țării ceea ce ar fi însemnat cam 5000 de voluntari în Maramureș. La prima ediție am reușit să mobilizăm 11000 în județ, ceea ce a plasat Maramureșul în topul județelor din țară ca număr de participanți.
A fost multă muncă de convingere. A trebuit să discutăm cu reprezentanții din fiecare localitate pentru a-i convinge că nu era vorba de o campanie în care urmăream interese politice, economice sau de imagine. Acesta a fost primul meu proiect major.
În al doilea an am fost coordonator pe regiunea de nord-vest a țării, adică Cluj, Bihor, Bistrița, Sălaj și Satu-Mare. Am aplicat la nivel regional lucrurile pe care le făcusem în anul precedent la nivel județean. În 2011 am reușit să mobilizăm în regiune în jur de 80000 de voluntari.
„Noi încercăm să spargem bariera aceasta a proiectelor făcute de dragul de a fi făcute și să realizăm acțiuni de impact care implică cu adevărat comunitatea”.
Am profitat de ocazie și m-am întâlnit cu reprezentații Rotaract din celelalte județe cu care am realizat în paralel zeci de alte proiecte prin care ne propuneam să spargem bariera aceasta a proiectelor făcute de dragul de a fi făcute și să realizăm acțiuni de impact care implică toată comunitatea la nivel local.
Au fost 2 ani în care am fost implicat trup și suflet în astfel de campanii, 2 ani cu experiențe și rezultate frumoase în care am fost invitat de multe ori să vorbesc despre organizarea „Let’s do it, Romania” și să transmit mai departe cunoștințele mele.
Cum ai ajuns să organizezi proiecte internaționale?
S-a întâmplat la fel de firesc. După „Let’s do it” am început să particip la evenimente din alte țări și să călătoresc. Am fost cu o delegație de voluntari în Moldova și Ucraina, apoi am mers în Rusia, iar de acolo am trecut prin țările Baltice și Polonia.
„Am călătorit mult cu trenul și cu autostopul prin Europa. Am locuit cu couchsurfing și am cunoscut tot felul de oameni. M-am întors acasă plin de idei, voiam să schimb lumea”.
Am călătorit mult cu trenul și cu autostopul. Am locuit cu couchsurfing și am cunoscut tot felul de oameni. M-am întors acasă plin de idei, voiam să schimb lumea. Am devenit și mai motivat după o participare Initiative of Change în Caux, Elveția unde am aflat o mulțime de povești despre oameni simpli și cu inițiativă care schimbă în bine comunitatea din care fac parte.
Ideea de a organiza un eveniment global în Baia Mare a apărut în cadrul unei întâlniri regionale a membrilor Rotaract. Așa s-a născut Rotaract MUN (Global Model United Nations) – un eveniment ce funcționează ca o simulate a Națiunilor Unite la care am avut participanți din peste 20 de țări.
„Prima mea inițiativă globală a fost Rotaract MUN – un eveniment ce funcționează ca o simulare a Națiunilor Unite la care am avut participanți din peste 20 de țări”.
Prima ediție a avut loc în Baia Mare, celelalte pe rând în orașe și țări diferite. Am organizat deja 5 ediții, iar orașele care au urmat după Baia Mare au fost Londra, Belgrad, New York, Sofia și Beirut. Anul următor ne propunem să ducem evenimentul undeva în Asia. Rotaract MUN a fost prima mea inițiativă internațională.
Povestește-ne despre o idee pe care ai descoperit-o în cadrul evenimentelor la care ai participat și care te-a impresionat.
În 2012 am vizitat grupul Initiative of change din Lorraine. Am mers în localitatea Schengen pentru a participa la Forumul Mondial al Păcii (World Peace Forum). Regiunea Lorraine se află la frontiera dintre Franța, Germania și Luxemburg și este o regiune care a fost măcinată de războaie de-a lungul istoriei, o zonă în care oamenii au fost de-a lungul timpului de 3 ori francezi și de 2 ori germani.
Ei bine, de vreo 70 ani oamenii din regiune se bucură de pace, prosperitate și liberă circulație. Îmi aduc aminte că în timpul conferinței din Schengen mă uitam pe geam și vedea în diferite direcții peisaje din 3 țări diferite: Germania, Franța și Luxemburg. Eram într-o zonă în care nu existau granițe, iar acesta era un prim concept a unei lumi fără frontiere care cooperează pașnic.
„Cum ar fi ca în locul Ministerelor Apărării să avem astăzi Ministere pentru Pace, iar armata să lucreze pentru comunitate, pentru a crea bunăstare și a menține pacea?”
În cadrul conferinței am auzit de la Dominicus Rohde, președintele forumului, o idee care m-a impresionat și mi-a rămas întipărită în minte. Conform spuselor sale, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial fiecare țară avea un Minister pentru Război. Așa se numea.
După sfârșitul conflagrației numele acestei instituții a fost schimbat în Ministerul Apărării. Practic, modificând un singur cuvânt, oamenii au modificat o întreagă paradigmă, schimbând astfel abordarea armatei spre apărare și nu spre generarea unor conflicte.
Cum ar fi ca în locul Ministerelor Apărării să avem astăzi Ministere pentru Pace, iar armata să lucreze pentru comunitate, pentru a crea bunăstare și a menține pacea? În prezent serviciile de securitate au pregătite scenarii de intervenție în diferite țări și locații. Cum ar fi ca în locul lor aceste servicii să aibă pregătite scenarii pentru a obține și a păstra pacea într-o regiune?
Care a fost cea mai inedit eveniment la care ai luat parte?
Au fost multe, cel care îmi vine în minte acum este unul organizat de Initiative of change India. Am locuit 3 luni într-o localitate retrasă lângă Mumbai la un centru de conferință unde se organizau traininguri de dezvoltare personală, colaborare, etică și leadership.
„După ce am ieșit prima oară din campusul din India și am văzut cum trăiesc oamenii acolo, nu am mai avut curajul să ies vreo 2 săptămâni”.
Am contribuit la organizarea unei conferințe cu tema „Making democracy real”. Lucram în același birou cu nepotul lui Mahatma Ghandi. A fost inedit în primul rând datorită culturii locale care este foarte diferită de a noastră. După ce am ieșit prima oară din campus și am văzut cum trăiesc ei acolo, nu am mai avut curajul să ies vreo 2 săptămâni. Încet-încet însă m-am acomodat și am început să mă integrez.
Printre cele mai interesante traininguri pe care le-am ținut acolo a fost o serie de evenimente la care au participat reprezentanții armatei. În armata indiană sunt militari din confesiuni diferite, iar noi am avut reprezentanți aparținând fiecărei religii în parte. Am ținut evenimente de cunoaștere și de comunicare. A fost foarte interesant.
De ce te implici în genul acesta de conferințe și activități?
Organizez și particip la astfel de evenimente pentru că în cadrul lor ești ascultat și asta te ajută să-i cunoști mai bine pe ceilalți și pe tine însuți. Un alt motiv important este faptul că îmi place să creez conexiuni între oameni, să identific persoane care se potrivesc în anumite locuri și contexte, în organizații sau evenimente unde ar putea face diferența.
„voluntariatul îmi lărgește orizontul și mă ajută să înțeleg mai bine oamenii și lumea în care trăim”.
Conferințele pe care le organizăm au un factor multiplicativ. Oamenii care participă la ele dau informația mai departe și, de obicei, încep să se implice (și mai mult) în comunitatea din care fac parte. În timpul acestor întâlniri se stabilesc uneori și colaborări economice. Sunt multe firme care au ajuns să lucreze împreună după ce reprezentanții acestora s-au cunoscut la evenimentele noastre.
Unul dintre lucrurile despre care sunt foarte încântat este faptul că, după ce am participat pentru a doua oară la Forumul Internațional al Păcii. Am reușit în 2015 să aducem acest eveniment în Baia Mare. Un alt motiv de bucurie este faptul că în acest an am fost desemnat ca Romanian Leadership Ambasador la Toronto World Leadership Forum alături de alți 20 de speakeri de talie mondială (printre care se află Auma Obama și Brian Tracy).
Voi merge la Toronto cu gândul de a învăța și de a face schimb de experiență. Eu fac voluntariat, pentru că îmi place să cunosc lumea din perspectiva altor oameni, pentru că îmi place să promovez România, Baia Mare și cultura noastră, pentru că voluntariatul îmi lărgește orizontul și mă ajută să înțeleg mai bine oamenii și lumea în care trăim.
