Pe Andrei l-am cunoscut acum 4 ani la Vitrina Advertising în cadrul Nopții Agențiilor, un eveniment dedicat pasionaților de comunicare, desfășurat după modelul nopții porților deschise. Am avut o discuție interesantă și, de atunci, ne citim pe social media.
Între timp, Andrei a renunțat la viața de agenție și a devenit antreprenor într-un domeniu destul de neobișnuit. Am vrut să aflu cum și-a găsit această chemare și ce l-a făcut să facă pasul spre propria afacere, așa că l-am invitat la o discuție.
Andrei, când ai observat pentru prima dată că îți place să te joci cu vocea?
Acum, că mă întrebi, îmi dau seama că primele semne au apărut încă din copilărie. Am avut o aplecare spre actorie. La grădiniță făceam concursuri Tip-top Minitop pe care le moderam. Aveam un microfon de plastic și mă imaginam prezentator.
Prin clasa a 5-a aveam deja o voce destul de gravă. Aveam și avantajul unui vocabular destul de elevat pentru vârsta mea. Mi l-au format bunicii din Arad care mi-au cultivat dragostea pentru lectură. Ce făceam la 11 ani? Farse la telefon.
„Prin clasa a 5-a aveam deja o voce gravă și avantajul unui vocabular elevat. Ce făceam cu ele? Farse la telefon”.
Sunam oameni la întâmplare și mă dădeam drept directorul de la regia apă canal sau un inginer de șantier și îi puneam să facă diverse lucruri. Pe atunci nu exista internet sau Facebook, așa că ne distram cum puteam. Totuși, eu nu am fost genul acela de copil care să-și descopere de mic talentul și să știe ce vrea să devină. A trebuit să mă caut mult timp…
… și te-ai regăsit în Cluj-Napoca. Cum ai ajuns să locuiești aici?
Eu sunt jumătate clujean, jumătate arădean, deci ardelean 100%. M-am născut și am copilărit în Arad și am locuit acolo până am terminat liceul. Învățam bine, dar nu eram tocilar decarist. Apoi am urmat facultatea în Cluj-Napoca.
Când am venit în Cluj am ales o facultate generalistă, pentru că, în acel moment, nu știam încă în ce direcție doream să merg. Am optat pentru Administrație Publică – o facultate care mi-a oferit un pachet mai larg de competențe. Deși nu am profesat niciodată în domeniu, ceea ce am învățat acolo îmi prinde bine azi ca antreprenor.
Cum a fost studenția în Cluj?
Foarte frumoasă și plină de evenimente, dat fiind faptul că am început să lucrez din primul an de facultate. Eram foarte dornic să experimentez. Primul meu job a fost în comunicare la fundația „Rațiu pentru democrație” din Turda.
„Primul meu job a fost în comunicare. Clujul era prea mic pentru mine, îmi doream oportunități mai mari. Așa că am mers… la Turda”.
Clujul era prea mic pentru mine, îmi doream oportunități mai mari. Așa că am mers… la Turda și o perioadă am făcut naveta. Mi-am descoperit o slăbiciune pentru condei și am colaborat cu diverse ziare clujene.
După care ai trecut prin radio și televiziune…
Exact. M-am prezentat la un concurs pentru postul de prezentator de știri la Radio Cluj. Mă atrăgea domeniul. Au fost vreo 35 de candidați. Într-un final, pe lista scurtă am rămas eu și Corina Brândușan – o fată care mai lucrase la un post de radio local.
După 2 săptămâni de probă s-a făcut o suplimentare în buget și cei de la radio au decis să ne angajeze pe amândoi. Practic, din foști concurenți am devenit colegi. Așa am ajuns să o cunosc mai bine pe cea care avea să-mi devină soție.
„La Radio Cluj am concurat cu o fată care mai lucrase la un post de radio local. Așa am ajuns să o cunosc pe cea care avea să-mi devină soție”.
De la radio am trecut la televiziune. M-am angajat ca reporter la ProTV. Am făcut știri cu morți și răniți, cu crime și accidente, pe scurt toate dramele specifice postului. A fost o experiență utilă, dar nu m-am regăsit nici aici.
Am revenit la radio, de data aceasta la Radio Guerilla unde am lucrat 2 ani, până a venit criza și a dat radioul faliment. Îmi amintesc și acum cum am fost chemați cu toții la o teleconferință cu directorul de programe din București.
Ne așteptam să ne felicite pentru treaba bună pe care o făceam. Am aflat în schimb că se redusese bugetul și trebuia să închidem șandramaua. Asta s-a întâmplat cu câteva zile înainte de Crăciun.
Cum ai ajuns să lucrezi în învățământ?
Eu consider că am avut noroc în viață. De fiecare dată când am avut nevoie, au venit spre mine diverse oportunități. În timpul studiilor am fost plecat 3 luni cu o bursă de cercetare în Olanda, la Rotterdam, perioadă în care am prins gustul cercetării.
„Eu consider că am avut noroc în viață. De fiecare dată când am avut nevoie, au venit spre mine diverse oportunități”.
Prin 2008 am aflat de programele de doctorat cu finanțare europeană. Mi-a surâs ideea, mi-am depus candidatura, am susținut o prezentare și, uite așa, am obținut o bursă doctorală în Marketing și Comunicare la Universitatea Tehnică din Cluj.
Am ținut cursuri, seminarii și laboratoare. Îmi plăcea foarte mult. Rămâneam la discuții cu studenții, povesteam fel de fel. A fost frumos. În ultimul an de doctorat am beneficiat de un program de mobilitate la o universitate din León, în nordul Spaniei, unde am petrecut 8 luni ca să-mi închei teza de doctorat pe care urma să o susțin în România.
Care a fost tema lucrării tale de doctorat?
Simplist spus, am căutat să analizez felul în care comunică instituțiile publice din România. A fost o lucrare la confluența dintre marketing public și marketing teritorial, un studiu comparativ în care am analizat ce demersuri, campanii și activități fac instituțiile publice din Spania, Franța și România, plus diverse bune practici de marketing teritorial.
În comisia de evaluare a fost decanul facultății, Călin Hințea, care m-a invitat să fac parte din echipa care urma să lucreze la strategia de dezvoltare a orașului Cluj-Napoca. Așa am ajuns să coordonez un grup de lucru de marketing teritorial în care s-au implicat mai mulți profesori universitari. Dacă stau să mă gândesc eram cel mai tânăr și neinstruit om din echipa pe care o conduceam.
„După ce am susținut doctoratul, am coordonat o echipă ce a lucrat la strategia de marketing teritorial a orașului Cluj-Napoca”.
Am muncit timp de 2 ani la un concept de strategie de Marketing teritorial care a fost încorporată în proiectul general de dezvoltare a Clujului. Practic, am căutat soluții pentru ca orașul ca să atragă mai mulți turiști, rezidenți și investitori.
Cum ai ajuns să-ți deschizi propria afacere?
Deși mediul universitar era foarte fain, am ales să plec. Am mai făcut o incursiune în mediul privat unde am lucrat în publicitate, marketing online, copywriting. Apoi am ales calea antreprenoriatului.
„Am ales să fiu antreprenor pentru că nu îmi place să depind de cineva. Eu vreau să știu că tot ce fac în viață e în puterile mele”.
Am făcut acest lucru, pentru că îmi place să lucrez într-un domeniu în care evoluția depinde doar de mine. Pentru că nu îmi place să stau la noroc sau să depind de cineva. Eu vreau să știu că tot ce fac în viață e în puterile mele. Nu-mi las cariera în pixul altora.
Dacă sunt bun – dau lovitura, dacă nu mă pricep – ratez, dar îmi asum. Nu joc alba-neagra cu viața mea. Prefer să îmi fac treaba și să am control pe rezultate.
Cum ți-ai descoperit chemarea?
Acum 4 ani un prieten mi-a cerut ajutorul. Dorea să-și facă un canal pe YouTube cu clipuri legate de alimentație sănătoasă. Atunci am început să fac, ceea ce în limbaj modern se numește, coaching. Eu îi spun antrenament. Pentru că vorbitul e ca sportul.
Am lucrat cu el dicție, impostație vocală. Am aplicat toată experiența pe care o câștigasem în radio și televiziune. De la el am ajuns la altul și apoi la altul. Am descoperit că există o cerere în domeniu și că îmi place să fac acest lucru.
„În 2016 am lansat primul curs online de voce, dicție și oratorie cu exerciții de dicție și sesiuni Skype 1 la 1”.
Am început să simt că ceea ce fac are sens și mi-am dat seama că domeniile în care am activat și lucrurile pe care le-am făcut au avut un rost. Așa am făcut primii pași spre antreprenoriat. În 2016 am lansat primul curs de voce, dicție și oratorie cu exerciții de dicție structurate pe dicție, volum, ritm, intonație, rezonanță, respirație și tehnici pe care le-am învățat în perioada de radio.
În 2017 am renunțat la job și am dat-o pe antreprenoriat. De atunci am lucrat cu 80 de persoane în coaching, vreo 180 de persoane în workshop-uri plus alte 300 de persoane care au cumpărat cursul.
Cine sunt persoanele care apelează la serviciile tale?
Lucrez cu omul timid care are multe de spus, dar nu știe cum, cu omul inhibat care se blochează. Scopul meu e să ajut oamenii să fie mai dezinvolți și să comunice mai bine. Cred că în fiecare din noi există o comoară care poate fi scoasă la iveală și cel puțin un talent pe care-l putem să-l dezvoltăm și multiplicăm ca să avem o viață împlinită.
„Carisma se construiește. Găsește ceea ce îți place și vorbește cu pasiune! Fii aliniat: minte, vorbe, suflet. Vorbește cu pasiune și o să fii carismatic!”
În plus, oricui îi prinde bine puțină competență oratorică. Așa am început să lucrez pentru companii din diverse industrii, cu oameni din call centere sau care fac vânzări. Am cursanți din domenii foarte variate: medici, avocați, judecători, contabili, IT-ști etc. Mi-am dat seama că modelul pe care l-am creat e portabil și se poate aplica în orice domeniu.
Cine este Andrei Țigănaș astăzi și care e lecția pe care vrea să o transmită cursanților săi?
Andrei este un om împlinit care face ceea ce-l pasionează după 11 de ani de căutări și de frustrări. După toate experiențele prin care am trecut, am învățat că răul este, în cele din urmă, creat pentru binele tău. Am mai învățat că și vocea omului, la fel ca viața, merge pe două reguli simple: dă drumul la ceea ce e puternic (activează potențialul) și nu te inhiba (îndepărtează blocajele).
Oricine poate învăța să fie carismatic și să devină un bun orator. Eu întotdeauna le dau cursanților mei exemplul lui Demostene care s-a născut bâlbâit și, cu toate astea, a devenit cel mai mare orator al antichității. Carisma se construiește. Găsește ceea ce îți place, vorbește cu pasiune! Fii aliniat: minte, vorbe, suflet, vorbește cu pasiune și o să fii carismatic!
