Pe Raimonda am cunoscut-o la recomandarea lui Doru Șupeală. Știam de proiectul „O masă caldă” – inițiativa care oferă mâncare gătită persoanelor nevoiașe. Mi-am zis că e o ocazie bună să aflu mai multe despre asociație și voluntarii de acolo.
Care e motivația lor? Ce-i face să muncească pentru alții? Și cum au ajuns să gătească sute de porții la nivel național pentru copii și pentru persoane nevoiașe? Așa am cunoscut-o pe Raimonda Boian, cea care coordonează activitatea asociației.
Ne-am întâlnit în Parcul Central, într-o după masă. Înainte să ne vedem, Raimonda fusese în Piața Muzeului să distribuie 75 porții de mâncare. Am stat apoi la vorbă preț de 1 oră, timp în care am descoperit o poveste de viață interesantă. Iată ce am aflat.
Raimonda, înainte să povestim despre „O masă caldă”, îți propun să începem povestea de la capăt. Spune-ne cum a fost copilăria ta. Unde ai crescut?
M-am născut în Sighișoara. Mi-am petrecut aproape toată copilăria și adolescența la țară, în Vânători. Am avut o copilărie frumoasă. Părinții mei erau muncitori și erau conștienți că nu puteau fi pentru mine un model de cultură generală, așa că au avut grijă să mă trimită mereu în excursii, în tabere, oriunde puteam să intru în contact cu oameni de la care să învăț.
„În școală am fost rebelă. Îmi plăcea să încalc regulile și să fac ceea ce era interzis”.
În familie am primit în schimb lecții de educație și bună cuviință, ceea ce m-a ajutat mult în dezvoltarea mea ulterioară. Cu toate acestea, în școală am fost rebelă și de multe ori făceam năzbâtii. Îmi plăcea să încalc regulile și să fac ceea ce era interzis. Din această cauză mama era chemată câteodată la școală.
Ce visai să devii când erai mică?
În școală visam să mă fac medic pediatru, pentru că îmi plăceau științele logice și copiii. La liceu am văzut manualul de anatomie și am decis că medicina nu era pentru mine. Mie mi-au plăcut întotdeauna materiile la care puteam învăța lucrurile logic.
Mi-am dat seama că la medicină ar fi trebuit să tocesc mult și am ales să nu fac acest lucru. Acolo s-a oprit visul meu de a fi medic. După ce am terminat liceul, am ales Facultatea de Chimie, secția Chimie-Fizică profesor. Practic, am schimbat medicina și spitalul cu catedra, chimia și fizica.
„Tata spunea să merg la studii la Iași, mama voia să rămân în Sighișoara. Am vrut să demonstrez că pot să mă descurc singură și m-am mutat în Cluj-Napoca”.
N-am intrat însă din prima și a trebuit să decid ce să fac. Tata îmi spunea să merg la studii la Iași, pentru că acolo era fratele său, mama ar fi vrut să rămân în Sighișoara. Fiind încăpățânată, eu am ținut să fac lucrurile cum voiam eu. Am vrut să demonstrez că pot să mă descurc singură și m-am mutat în Cluj-Napoca unde m-am angajat ca să mă întrețin și am început să iau meditații la matematică, fizică și chimie.
Cum a fost perioada de facultate?
A fost interesantă. În anul următor am reușit să intru și următorii 5 ani am studiat Fizică și Chimie cu profil pedagogic. Din cauza schimbărilor din sistem, în anul în care am absolvit au fost 2 generații care au terminat facultatea.
În acest context, nu am reușit să găsesc un loc în învățământ în Cluj. Nu aveam cunoștințe în sistem și am preferat să fac altceva. Oricum, eu toată viața am încercat să nu fiu datoare nimănui și să reușesc prin forțele proprii.
În perioada facultății mergeam la cursuri de dans popular, iar, în culise, tot auzeam studenții povestind despre computere și programare. Îi ascultam și nu înțelegeam nimic. Mi-am zis că acest lucru trebuia să se schimbe așa că m-am înscris la un curs de programare.
De la chimie și fizică ai trecut la programare?
Da, oarecum. Eu în facultate am avut cursuri de operare calculator. Singurul meu contact cu computerul a fost la finalul cursurilor când am mers la clădirea aceea roșie din spatele Teatrului Național și am văzut un computer mare cât camera.
„Eu toată viața am încercat să nu fiu datoare nimănui și să reușesc prin forțele proprii”.
De văzut l-am văzut, dar de operat – nici vorbă. Prin urmare, după facultate m-am înscris la un curs de programare de 6 luni. Și, după ce am învățat să lucrez 6 luni în MS-DOS și am absolvit cursul, în ultima zi ne-au arătat pentru prima dată un computer cu Windows.
Ți-a fost de vreun folos cursul de programare?
Da. După aventura cu programarea am ajuns la ProTv unde am lucrat ca operator prompter. Mi-a prins bine faptul că mă descurcam cu computerul. La ProTv am lucrat 6 ani timp în care am trecut prin diferite posturi. Ultima poziție pe care am avut-o a fost de Assignment desk în care eram responsabilă să țin legătura cu toate firmele grupului Media Pro.
„Timp de 6 ani am lucrat în biroul media din cadrul Primăriei Cluj-Napoca ca Director Comunicare Relații Publice”.
La un moment dat, însă, am obosit de atâtea telefoane și am decis să fac o schimbare. Am cochetat o perioadă cu diverse domenii și, în cele din urmă, am trecut pe Comunicare și Relații Publice. A urmat o altă perioadă de 6 ani în care am lucrat în biroul media din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, ca Director Comunicare Relații Publice. După asta am încercat ceva în domeniul privat, nu prea mi-a ieșit și am rămas să lucrez pe proiecte de PR pentru diverse ONG-uri, lucru pe care-l fac și acum.
Cum ai ajuns să faci parte din echipa „O masă caldă”?
Lucram la un proiect pentru FRCCF Fundația Română pentru Copii Comunitate și Familie care are centre de zi pentru copiii din familii defavorizate. La un curs de Educație Financiară l-am cunoscut pe George Jiglău, unul dintre inițiatorii proiectului „O masă caldă”.
„M-am oferit să gătesc voluntar în fiecare joi cu rugămintea ca și copiii de la FRCCF să beneficieze de o masă caldă. De acolo lucrurile au evoluat și au tot crescut”.
M-am oferit să gătesc voluntar în fiecare joi cu condiția ca și copiii de la FRCCF să beneficieze de o masă caldă. De acolo lucrurile au evoluat și au tot crescut. În cele din urmă am ajuns să preiau coordonarea cantinei Primăriei, iar în 2015 am înființat Asociația „O masă caldă” împreună cu George Jiglău și Cosmina Pauli care a avut ideea.
Care e scopul proiectului „O masă caldă”?
Scopul proiectului este acela de a oferi o masă oricui are nevoie. Indiferent cine ești și unde te afli, la un moment dat ajungi să te întrebi ce mănânci. Hrana e o nevoie de bază, dar, din păcate, o parte dintre noi nu își pot asigura această nevoie primară.
„Inițial făceam 50 de porții 1 dată pe săptămână. Astăzi am ajuns să servim 250 porții zilnic, de luni până vineri”.
Aici încercăm să intervenim noi cu „O masă caldă” care e o inițiativă desfășurată pe baza de voluntariat și finanțată din donații de la persoane fizice sau sponsorizări de la companii. Inițial făceam 50 de porții 1 dată pe săptămână pe care le serveam la Cantina Primăriei.
Activitatea a crescut de la an la an, iar astăzi am ajuns să servim 250 porții zilnic, de luni până vineri, în 4 spații diferite. Asta doar în Cluj. Între timp Cosmina s-a mutat în București și a dus proiectul și acolo. Apoi ni s-au alăturat și alte orașe: Constanța, Brașov, Bistrița, Satu-Mare, Zalău, Adjud.
Ați primit vreun ajutor din partea autorităților locale?
Am primit un spațiu unde ne-am instalat bucătăria. Acolo gătim zilnic. Utilitățile ne sunt acoperite de Direcția de Asistență Socială și Medicală pentru care gătim zilnic 110 porții, bucătăria am dotat-o din fondurile asociației, iar munca vine exclusiv din partea voluntarilor.
Avem o persoană care ne ajută la coordonare pentru cantități, stabilim rețetele cu o săptămână înainte, facem comanda și cumpărăm produsele. Echipa care gătește trebuie să-și repartizeze și să îndeplinească sarcinile sub supravegherea coordonatorului sau a mea.
Cum se înregistrează voluntarii?
Inițial se înregistrau la telefon și îi notam într-un document. Anul trecut am participat cu o idee la un hackaton organizat de Around 25. Ei au implementat ideea noastră și au transpus-o într-un calendar online care ne ajută enorm la organizare.
„Am participat la un hackaton organizat de Around 25. Ei au implementat ideea noastră și au transpus-o într-un calendar online care ne ajută enorm la organizare”.
Oricine dorește, se poate înscrie pe calendar.omasacalda.ro Echipa ideală este de 5 persoane, iar programul nostru este între ora 11 la 15. În mod normal rezervările se fac cu o lună înainte. Spre bucuria noastră, cererea este foarte mare.
Pe lângă asta, George a venit cu ideea aplicației Share Food scopul căreia este să pună în legătură firmele care rămân cu mâncare cu cei care au nevoie de aceasta, la nivel juridic. Astfel, restaurantele, localurile și firme de catering pot lua legătura cu diverse ONG-uri care preiau mâncarea și o distribuie mai departe.
Cine sunt beneficiarii asociației „O masă caldă”?
În primul rând sunt copiii de la centrele de zi. Avem 3 centre pentru care gătim 65 de porții (în funcție de programul lor am stabilit și noi programul de funcționare).
În al doilea rând sunt adulții din centrele de rezidență, Centrul Social de Urgență și Centrul de Găzduire Temporară, pentru care gătim 110 porții.
În al treilea rând sunt cei care vin în Piața Muzeului la ora 14 unde distribuim zilnic alte 75 de porții. Practic, asociația noastră vine în completarea a ceea ce face municipalitatea. Primăria trebuie să respecte legislația cu restricțiile de rigoare.
„Beneficiarii proiectului sunt copiii de la centrele de zi, adulții din centrele de rezidență și cei care vin în Piața Muzeului la ora 14 unde distribuim zilnic mâncare”.
Pe noi nu interesează de unde vin beneficiarii, dacă au sau nu buletin de Cluj, dacă au un venit sau care e acesta. Noi nu facem anchete sociale, nu facem selecții. Cine vine – primește cel puțin o porție. În general e o mâncare solidă, pentru că e mai ușor de făcut și transportat și conține neapărat 3 componente: carbohidrați, proteină și legume.
Cei care mănâncă pe stradă primesc tacâmuri de unică folosință pe care le colectăm de la firme, iar cheltuielile noastre sunt foarte atent gândite, pentru că, din 2013 încoace, reușim să ne încadrăm într-un cost de 2 lei porția.
De ce crezi că vin așa de mulți voluntari să gătească?
Gătitul e o activitate plăcută, chiar dacă implică tăiatul cepei. Unii vin pentru provocare, alții pentru a fi parte din ceva important, iar alții pur și simplu pentru a gusta ceva gătit de mâna lor. Am avut studenți care nu gătiseră în viața lor nimic mai complicat decât un sandvici. La finalul zilei erau foarte entuziasmați de ce au reușit.
„Avem voluntari de toate vârstele și profesiile. E o satisfacție mare să vezi oamenii intrând în bucătăria noastră”.
Avem angajați de la diferite firme și oameni care preferă să petreacă la noi zilele libere de la stat. Avem familii care vin să gătească împreună. Anul trecut o familie a gătit la noi în preajma Crăciunului: bărbații au venit la asociație, doamnele au gătit acasă pentru masa de Crăciun.
Pe scurt, avem voluntari de toate vârstele și profesiile. E o satisfacție mare să vezi oamenii intrând în bucătăria noastră. În cei 5 ani de activitate am avut foarte mulți voluntari. Lor le datorăm totul.
La final îți adresez și ție aceeași întrebare: tu de ce faci voluntariat la „O masă caldă”?
Activitatea de la „o masă caldă” este una de suflet. O fac pentru relația pe care o am cu voluntarii și cu beneficiarii. În timp, s-a format o legătură între mine și cei care vin să primească mâncare în piață. În acest moment, am ajuns să nu-mi mai imaginez viața în afara asociației.
