Pe Vali Mada l-am cunoscut la evenimentul Photostories din cadrul Photo Romania festival. După eveniment am stat cu el de vorbă și am descoperit o poveste de viață interesantă, presărată cu contraste și extremități. Am decis să v-o spunem și vouă, oferindu-vă în același timp și câteva fotografii surprinse de el în Transilvania.
Vali, cum ai decis să devii fotograf? Ți-ai dorit asta de când erai copil?
Când eram mic îmi doream să devin preot. De aceea am mers să studiez la liceul teologic din Oradea. Între timp am dezvoltat o pasiune pentru muzică. Așa se face că în perioada studiilor săream destul de des gardul ca să merg la discotecă unde puneam muzică.
Visam să devin un DJ cunoscut. N-am reușit deocamdată, dar am pus muzică împreună cu câțiva din cei mai buni DJ din lume în cluburi cu renume. Profesia de DJ însă presupune o viață de noapte foarte intensă și vine la pachet cu toate riscurile și provocările din branșă.
„Când studiam la seminarul teologic, săream de multe ori gardul ca să merg la discotecă să pun muzică. Visam să devin un DJ cunoscut”.
Ce este fericirea? Mi-am pus de multe ori această întrebare, mai ales în clipele în care nu știam ce să fac mai departe cu viața mea. Una din concluziile la care am ajuns este că mai important decât ceea ce faci, este ceea ce ai evitat să faci. Așa că am pus activitatea mea de DJ pe pauză.
După terminarea liceului am făcut armata la pompieri, iar la absolvire am devenit pompier profesionist, profesie pe care am practicat-o timp de 9 ani. Imaginile pe care le-am întâlnit în această carieră m-au făcut să sar gardul realității și să îmi creez propriile imagini și propria realitate. Așa am ajuns la compunerea de imagini. Așa am ajuns la fotografie.
Ce te-a făcut să renunți la profesia ta de pompier pentru a deveni fotograf?
După 9 ani de viață în cazarmă mă simțeam foarte plafonat. Teoretic eram un om împlinit: aveam o carieră, rezultate foarte bune la lucru, aveam iubită, mașină, loc unde să stau etc. Dar la un moment dat am simțit că trebuia să fac ceva mai mult. Aveam nevoie de o schimbare.
„suferința educă și oferă lecții de viață. Am învățat că dacă ești punctual, disciplinat și responsabil, e imposibil să nu reușești sau să nu ai de muncă”.
Într-o duminică de toamnă mi-am redescoperit sinele, mi-am ascultat cu atenție vocea interioară și de atunci mă las ghidat de ea. În decurs de 1 lună am renunțat la tot ce aveam și am plecat din țară. Am mers în Irlanda fără un plan de rezervă, fără pregătiri.
Acolo am descoperit ce înseamnă pentru mine Transilvania. Locuiam în cartierul în care s-a născut Bram Stoker, autorul romanului Dracula. În momentul în care eram întrebat de unde eram, preferam să spun că sunt din Transilvania. Nu îmi era rușine să spun că eram român, pur și simplu așa mi se părea mie mai potrivit.
Mi-a fost foarte greu, dar m-am descurcat și am învățat câteva lecții importante din această experiență. Eu cred că suferința educă și oferă lecții de viață. În fond viața e ca fotografia: folosești negativul pentru a obține lumină. În Irlanda am învățat că dacă ești punctual, disciplinat și responsabil, e imposibil să nu reușești sau să nu ai de muncă.
„Viața mea a fost una presărată cu extremități și contraste: De la alb la negru și de la rece la fierbinte”.
Cel mai important însă e faptul că în Irlanda m-am apropiat de fotografie. Acolo am descoperit ce înseamnă această artă, acolo am început să experimentez și, după ce m-am întors, am decis să mă dedic ei în totalitate.
Există etape în viață care te pregătesc pentru următorul episod pe care îl vei parcurge. Există contexte în care te găsești azi, care peste ani îți vor arăta că de fapt te pregăteau pentru viitor, pentru următorul pas în viață. Viața mea a fost una presărată cu extremități și contraste. De la alb la negru și de la rece la fierbinte.
Ce înseamnă pentru tine fotografia?
Când vine vorba de fotografie, pe mine mă interesează să imortalizez momente și să transmit emoție. Fotografia mi-a permis să redescopăr oameni pe care-i cunoșteam de-o viață. Când am luat camera în mână pentru prima dată, am simțit că asta trebuie să fac.
„poți găsi frumusețea oriunde. Trebuie doar să știi să o cauți și să o surprinzi. când am camera în mână, încerc să-mi cobor mintea în suflet și să fac fotografii ce reflectă acest lucru”.
Fac fotografie de 1 an, sunt tânăr în domeniu, dar îmi place să experimentez și să descopăr. Încerc să recuperez și să învăț cât mai repede ca să ajung la un vocabular de exprimare fotografică cât mai bogat și mai variat.
Fotografia m-a învățat că poți găsi frumusețea oriunde. Trebuie doar să știi să o cauți și să o surprinzi. Atunci când am camera în mână eu încerc să-mi cobor mintea în suflet și să fac fotografii care reflectă acest lucru. Ca să dai, trebuie să ai și ca să ai, trebuie să fii. Eu sunt foarte recunoscător că am reușit să-mi descopăr sinele în acea duminică de toamnă.
De atunci toamna s-a transformat din anotimpul pe care-l uram, în anotimpul meu favorit. Octombrie este culoarea mea preferată. Ar trebui să existe o culoare numită octombrie.
„Ceea ce vine pe neașteptate are nevoie de o îndelungată pregătire. cele mai bune Fotografii nu se fac din noroc ci doar dacă ai muncit, dacă ți-ai crescut nivelul”.
Tot fotografia m-a învățat că ceea ce vine pe neașteptate are nevoie întotdeauna de o îndelungată pregătire. Fotografiile cele mai bune nu se fac din noroc ci doar dacă ai muncit, dacă ți-ai crescut nivelul astfel încât să fii capabil să le faci.
Fotografia mi-a permis și să redescopăr Transilvania. Ca fotograf e o minunăție să-ți desfășori activitatea în Ardeal pentru că există aici o mulțime de locuri frumoase pe care poți să le descoperi. Abia aștept să fac acest lucru și să împărtășesc cu oamenii lucrările mele.
