Am cunoscut-o pe Denise acum 2 ani în cadrul unui eveniment organizat de Reactor – un teatru independent din Cluj ce promovează tinerii artiști. Scopul proiectului a fost acela de a aduce pe scenă oameni obișnuiți care au un talent în afara domeniului în care activează.
Atunci am aflat că Denise e din Anglia și că e pasionată de saxofon. Unul din lucrurile pe care le observi imediat la Denise e faptul că ea e întotdeauna zâmbitoare. Rar mi-a fost dat să întâlnesc o persoană atât de pozitivă. Eram curios care este explicația acestui lucru. Săptămâna trecută ne-am întâlnit și am povestit despre viața și pasiunile sale.
Denise, povestește-ne, te rog, despre viața ta din Anglia.
M-am născut în Anglia la periferia zonei de vest a Londrei, dar mi-am petrecut copilăria în localitatea Farnham Common. Am o soră geamănă și 3 frați dintre care 2 sunt și ei gemeni, dar suntem foarte diferiți unul de celălalt.
Tatăl meu a fost în tinerețe toboșar într-o trupă de jazz și într-o bună zi a adus acasă un pian. Acesta a fost primul meu contact cu muzica în afara școlii unde fiecare trebuia să învețe să cânte ori la vioară, ori la flaut. Câțiva ani mai târziu un prieten bun mi-a dăruit un saxofon.
Nu știam mare lucru despre acest instrument, dar am învățat și am devenit foarte pasionată. După un timp am început să fac cântări împreună cu fratele meu care cânta la pian și soția lui care era solistă. Ne axam mai mult pe jazz și blues, în general coveruri, dar aveam și piese proprii.
De-a lungul anilor am făcut parte din mai multe trupe și am făcut muzică în timpul liber. La un moment dat însă am renunțat la job și m-am concentrat doar pe muzică. Au fost vreo 3 ani în care am cântat în diferite trupe și am ținut cursuri de saxofon pentru copii. Apoi, dintr-un motiv care îmi scapă, am intrat în domeniul IT unde mi-am construit o carieră timp de 10 ani.
„Întotdeauna mi-am dorit să călătoresc, să descopăr locuri exotice. Așa că am vândut tot ce aveam și am pornit spre America Centrală”
Cum ai decis să lași totul în urmă pentru a călători?
La un moment dat am realizat că viața trece foarte repede, iar noi nu întinerim deloc. Întotdeauna mi-am dorit să călătoresc în jurul lumii, să descopăr locuri exotice. Așa că am vândut tot ce aveam, inclusiv casa, și am pornit la drum. Timp de 7 luni am vizitat coasta de vest a Americii Centrale și de Sud.
Am început cu Guatemala împreună cu partenerul meu de atunci. Apoi am mers spre sud vizitând pe rând fiecare țară care ne ieșea în cale: El Salvador, Nicaragua, Costa Rica și Panama. Am încheiat cu Peru, Ecuador, Chile și Argentina. Am fost foarte norocoasă să vizitez locurile acelea extraordinare. Când am revenit în Marea Britanie, am decis să merg să fac voluntariat în Guatemala.
„Când m-am întors, am decis că era timpul să dau ceva înapoi. Mă simțeam extrem de norocoasă așa că am mers să fac voluntariat în Guatemala”
Care a fost motivul din spatele acestei decizii?
Când eram tânără, voiam să devin asistentă medicală. La un moment dat chiar am fost acceptată la o școală. Dar apoi am fost atrasă cumva de domeniul IT și am început să lucrez într-o companie de software în departamentul de suport tehnic. Totuși am simțit mereu nevoia de a avea grijă de alți oameni.
Când m-am întors în Anglia, am decis că era timpul să dau ceva înapoi. Mă simțeam extrem de norocoasă: pentru că m-am născut în Anglia într-o familie bună, pentru că am primit o educație bună, pentru că am avut ocazia de a vedea lumea. Așa că am mers să fac voluntariat în Guatemala în cadrul asociației Nuevos Horizontes (ceea ce înseamnă noi orizonturi).
Am lucrat în Quetzaltenango unde asociația are un adăpost pentru femei și copii abuzați și un centru de zi. Lumea pe care am descoperit-o acolo era o realitate total diferită și majoritatea cazurilor de care trebuia să ne ocupăm erau greu de imaginat și de acceptat. Faptul că am intrat în contact cu acei oameni și am stat să le ascult poveștile m-au ajutat să pun lucrurile în perspectivă și să realizez cât de norocoși suntem noi, majoritatea.
„Oamenii cred că pot fi fericiți doar cumpărând lucruri, dar aceasta e o soluție de moment. Poți primi mai multă bucurie când dăruiești decât atunci când primești”
Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în Guatemala?
O lecție importantă care îmi va rămâne mereu în minte mi-a fost oferită de o americancă pe care am întâlnit-o acolo. Ea obișnuia să spună: „oamenii cred că pot fi fericiți doar cumpărând lucruri, dar aceasta e o soluție de moment. Să cumperi lucruri tot timpul: haine noi, electronice noi, cel mai recent iPhone – acesta este un remediu rapid care nu durează. Poți primi mai multă bucurie atunci când dăruiești decât atunci când primești”.
Am făcut voluntariat în Guatemala timp de 3 ani, am organizat diferite activități cu femei și copii: citit, scris, confecționare de lucruri, excursii etc. A fost o muncă grea, dar a meritat. Au fost multe momente când m-am simțit epuizată, dar au existat și momente magice. De exemplu puteai să faci un copil extrem de fericit cu o portocală. Îți dai seama? Cu o simplă portocală. Să vezi bucuria pe chipul acelor copii sărmani era incredibil.
Voluntariatul în Guatemala a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată.
Ce ai făcut după ce te-ai întors acasă?
A trebuit sa mă întorc în Europa pentru că sănătatea mea lăsa de dorit. Nu mai aveam nici bani și aveam nevoie de o slujbă. Așa că l-am sunat pe fostul meu angajator și acesta mi-a oferit un loc de muncă în Cluj-Napoca. Nu știam prea multe despre România. Nici nu m-am documentat prea mult înainte de a veni.
Trăisem 3 ani în Guatemala unde m-am confruntat cu infrastructură proastă, apă contaminată și locuit la altitudini mari. Condițiile din România nu aveau cum să fie mai proaste! Înainte de a accepta oferta de muncă l-am întrebat pe angajatorul meu: în Cluj-Napoca au apă curată și mașini de spălat? Ea a spus „da”, așa că am acceptat. Am crezut că vin în Cluj pentru 1 an. Au trecut 4 ani și eu sunt încă aici!
Care a fost prima ta impresie despre Cluj-Napoca?
Am avut un șoc cultural. Guatemala era tot timpul însorită și totul era foarte colorat, deși oamenii erau foarte săraci. Eu am ajuns în Cluj-Napoca la sfârșitul lunii octombrie. Era o zi ploioasă, iar clădirile de lângă aeroport erau gri. Țin minte că m-am gândit atunci: „Dumnezeule, ce am făcut?”
Apoi am întâlnit echipa de la birou, am început să descopăr orașul, centrul vechi și oamenii. Și mi-am dat seama că mutarea mea aici a fost o decizie foarte bună. Apoi a venit primăvara și totul a devenit verde și frumos. A fost plin de concerte și festivaluri toată vara.
„Sunt atât de multe de făcut în cluj și întotdeauna se întâmplă ceva. De aceea îmi propun mereu să mai stau încă 1 an”
Într-o seară m-am dus să văd un film în aer liber la festivalul TIFF și eram atât de entuziasmată, pentru că nu mai făcusem asta niciodată. În Anglia nu poți planifica un astfel de eveniment, pentru că nu știi niciodată cum va fi vremea. Atunci mi-am dat seama că Cluj-Napoca este locul potrivit pentru mine.
Sunt atât de multe de făcut aici și întotdeauna se întâmplă ceva. De aceea îmi propun mereu să mai stau încă 1 an. Un alt lucru care îmi place este faptul că aici pot face și muzică. Am cântat de câteva ori în diferite localuri. Uneori sunt inspirată și compun piesele mele. Puteți să le ascultați pe canalul meu de YouTube.
Ce îți place cel mai bine la Cluj? Ai recomanda și altor persoane să se mute aici?
Îmi place natura și vremea. Dacă stai în Cluj poți ieși din oraș și în mai puțin de o jumătate de oră să ajungi în mediul rural. De asemenea îmi plac oamenii, pentru că par să fie liniștiți și foarte prietenoși. Îmi place tot ce se întâmplă vara aici, toate activitățile ce au loc în sezonul cald sunt minunate.
Îmi place faptul că oamenii încă păstrează tradițiile și sunt foarte orientați spre familie. În general, Cluj-Napoca are o calitate foarte bună a vieții și lucrurile nu sunt atât de aglomerate și stresante aici ca în Marea Britanie. De aceea eu numesc acest loc o „comoară ascunsă”. Nu vreau ca toată lumea să afle de existența ei și să vină aici 🙂
